Era un cer frumos afara,de amurg, cu cai, iepuri, mierle si tot ce era mai placut la vedere in acei nori grasi care apasau asupra mea. Alamele si corzile tari imi rasunau in urechi, poate chiar si in creier, de la castile haioase pe care le purtam. Ei erau asa frumosi. Nu credeam sa zic vreodata despre oameni ca sunt frumosi. Parca ma reuneam cu lumea asta pe care am parasit-o cu mult timp in urma . Parul imi era mult prea imbacsit de fumul de tigara pentru ca vaporii masinilor grotesti sa mi-l domine. Pasii ma indreptau spre un loc rupt parca de lumea cu care tocmai ma contopeam. Ezitam. “Sa mai stau si la semaforu’ asta?” .Un cuplu se saruta de zor cu fumul de tigara inca in gurile induiosate. Altul tocmai iesea. Se simtea o aura imbietoare venind de la el. Dar nu pentru asta venisem . Un sunet placut de clape albe si negre rasunau cu o dulceata de mult uitata in acel loc. Ma pierdeam in acea atmosfera crepusculara. Lumanarile ardeau cu o caldura care ma facea sa ma lipesc de primul scaun si sa ascult vocea care tocmai mergea alaturi de notele care zburau peste tot. Mi-a zis sa mai astept. Insa ma afundam tot mai tare intr-un somn moale. Nu puteam sa controlez starea de veghe in care ma infundasem. Parca nu mai era lumea dinainte ,pe care incepusem sa o vad cu alte pulsatii. Si ce voce calma ,plina de iubire, plina de trairi ,plina de cuvinte care nu pot fi spuse. Imi venea sa plang. Nu credeam sa mai am parte de atata fericire numai pentru mine. Fetele zambeau. Ei radeau cu un ras de mult pierdut pe holurile unui teatru vechi cu lampi fumegande. Zaceam intr-o inconstienta absoluta. Un puhoi de chestii dulci, de tartru smaltuit. Am lasat deoparte castile arzande de sunete tari si-amare .Acrul era mai dulce acum. Mare, sirena, mana, povestea, vantul. Pletele lor se imbinau cu clape ingalbenite care fugeau pe niste scari de ploaie .Nu, nu ploua. Cu toate ca asta mai lipsea. Se oprea sa isi aduca aminte niste note pierdute printr-un caiet prafuit ,cu paginile gri,roase. Si tot veneau…parka erau chemati de sunete metallice de acum, dar asa de dulci. Nu am putut sa nu-mi iau un ceai. Chiar daca terminam , macar stateam ,citeam,acolo, cu ei. Eram numai eu. Nu am simtit atata egoism .Pentru mine. Cu toate ca era momentul ,nu voiam sa fiu cu nimeni. Meditatia incepuse. Telefonul nu suna. Mi-l si uitasem. Doamne cat de mult avusesem nevoie de asta. Reflexia de pe pianul vechi de un maro care ii placea ei ,lasa pletele-i sa-i curga ca si suvoiul de lumina umbrita care ii venea in cale. Nu putea sa plece la tigara, care il inebunea de placere. Statea in usa ,alegoric, dionisiac, cu suvite lungi curly. Se intoarse. Uitase de tigara.
Miros de ceai, sunet cald de gat palid, zgomot de discutii inutile. De ce sa mai vorbesti? Cald. Dulce. Si totul asa a ramas. Si a venit noaptea ca o ancora de care ne agatam toti .Si stau, si nu mai vreau sa plec. Dar tigara ma astepta flamanda.
