tejgheaua prafuita sta sa cada sub presiunea acelor particole minscule."cat de mult as vrea si eu sa fiu ca ele".. nu isi mai aducea aminte nimic din ceea ce fusese candva..simtea doar aievea din nou boarea proaspata ce venea de la roua proaspat cazuta..stia daca a plouat la PARIS in noaptea de 5 decembrie 1567 ora 22:45:46...cu un chin enorm care i se citea pe fata aceea palida, incerca sa simta remuscare pentru ceea ce facuse..dar nu..nu se putea gandi la atceva decat la iubirea, recunoasterea,starea de beatitudine pe care o simtea cu fiecare clipa mai mult ca inainte..pe masa stateau lipiti unul de altul niste biscuti cu cacao de care nu se atinsese de secole.."partea proasta e ca sunt expirati"..cum expiram?fiecare are termenul sau de valabilitate in care trebuie sa se incadreze ca sa zica apoi ca si-a indeplinit scopul pentru care a fost conceput..? CARE E TERMENUL MEU DE VALABILITATE? dar al tau?
o musca isi plimba pasii goi prin fata unui articol dintr-un ziar cumparat de mult cu regret..securitatea e calcata usurel in picioare de o musca aparent lipsita de toata cacaoa din biscuitii aceia goi.
mizeria de nesuportat o facea sa se simta bine..cum asa? tacea si se uita cum totul se murdarea si devenea altceva doar biscuitii inca nemancati isi asteptau secolul potrivit..este vreun lucru care are momentul sau cand trebuie infaptuit?
era timpul..clepsidra isi scursese ultimele granule cu un tipat de disperare..s-a terminat mult prea repede..mai repede decat asteptase ea..era timpul...trebuia sa ia o decizie...plasma grea care ii apasa ochii turbulenti o inghesuia intr-un colt restrans..o usa enorma i se deschisese in fata..de unde stim cand trebuie sa intram pe usa care e in fata noastra si cand nu?
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
1 comment:
Post a Comment