cu pasii care m-au durut atat de tare m-am indreptat spre ceea ce credeam a fi un glob...ma intreb de multe ori cum putem scapa de ceea ce ne macina,care ne spune cand ne doare,cand ne magaie,cand totul se transforma intr-o cocina pe care doar tu o vezi..da..greata ma face sa zbor,sa uit , sa las,sa pasesc in urma si sa las totul asa cum este..pietrele soptesc adanc cand noi nu avem urechi sa le auzit suspinul inramat...asta sunt ..o fata pusa intr-o rama cu un zambet intors...mi-a intors spatele azi...da..nu mai e nimeni aici..doar eu cu un suras blestemat...
No comments:
Post a Comment