They

Pe copacul de plasa uda statea ea, un siroi lung de apa seaca, urata si cam proasta. Se prelingea cu acea geana de care nu scapi nici cand te doare mai tare, te inteapa pana ti se scurge si ultima vlaga de tifon cu gauri. Spatiul se ingusteaza , gaurile te inghit si patrunzi intr-un loc cu mult prea multa lumina. Este bine daca iti dai drumul sa cazi? Cat de des o facem noi?
Privesc cu o idiotenie greu de inteles la ora asta pt mine cel putin, statusuri 'istete','moraliste' as putea spune... 'Twin Peaks' pe langa asta pare bebelush invelit in hartie glazurata cu noroi. Si totusi de ce e namolul asta asa de scarbos? Poate doar faptul ca ne aflam in el fara sa vrem, cu picioarele intepenite ,negre si zbarcite. Ridurile arata intelepciune?
Cerul se inegreste cu un tipat ascuns. Ii simti falfaitul aripilor de guma stearsa .Gatul mi se inclesteaza la auzul acela care nu imi da pace, imi inunda ochii cu un suras calm si neted pe care numai o astfel de clipa il poate da. Haos. Cum sa stergi haosul de pe fata celorlalti cand tu il traiesti pe propria piele?
Galantul domn T si-a luat ramas bun de la cel mai bun prieten al sau. Pleaca cu spatele incovoiat de prea multa greata . II vine sa vomite si nu i se da voie. Nu e politicos. Nevoile primare devin secundare intr-o lume plina de prejudecati starnite dintr-o doza mult prea mare de egoism dur.
Clasic . Cu perle sau fara? Straina de tot ceea ce este chic ea se repede la gogoasa plina de glazura de pe tejghea. Praful nesters de 2 saptamani nu a impiedicat-o sa ridice bucata cazuta si sa o bage gentil in gura atingand usor cu cotul ziarul de alaturi.
'Va veni! Stiu asta!Mi-a promis!' Dar de 10 ani nu s-a mai intors. Si totusi acolo il puteai gasi in fiecare dimineata stand la masa numarul 3 de langa coltul plin cu lampi de mana a 3-a .Ce naiba mai cautau lampile alea acolo? Un miros inecacios de sulf ii umple narile larg deschise. Sunetul de pian din camera de alaturi imprastie fumul gros de gaz ars de 10 ani. Cine canta la pian la ora aceea? Era dimineata sau seara? Unde? Prea multe intrebari si pianul suna asa frumos ca ii venea sa se contopeasca cu el si sa uite ca a fost uitat , lasat sa priveasca aceeasi gogoasa cu glazura acoperita cu praf. Allb si negru. Clape misterioase fugeau pe o linie fina ,invizibila aproape ,pe o carte scrisa cu batai proprii inimii lui. De ce o mai iubea inca? Mai avea sentimente de care nu stia ca exista? Se laga la cap cu o floare vestejita pe care a gasit-o in capul mesei vecine. Ei! Cine erau ei? Ah! sunetul acela il inebunea. Nu mai voia sa asculte. Isi imagina din nou scena aceea . Franghii de sus pana jos ,capete atarnate .Ochii! cu ce ochi il priveau acei scarabei ai lumii in care nu traia .Asta era! De ce auzea la nesfarsit acelasi sunet, aceeasi muzica, simtea acelasi sentiment ,cum ca pluteste pe o foaie de aer, mult prea firava ca sa se rupa,de ce?
Stupid.